Comunicat de Presa

Protectia drepturilor de proprietate industriala
In data de 6 martie 2007, la sediul Camerei de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti (CCIB), a avut loc seminarul cu tema "Marcile comerciale si desenele industriale. Protectia drepturilor de proprietate industriala in UE: motive si modalitati de protejare a drepturilor privind produsele si serviciile", organizat de CCIB in colaborare cu Unitatea pentru Constructie Institutionala TAIEX a Comisiei Europene.

Protectia drepturilor de proprietate industriala
In data de 6 martie 2007, la sediul Camerei de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti (CCIB), a avut loc seminarul cu tema "Marcile comerciale si desenele industriale. Protectia drepturilor de proprietate industriala in UE: motive si modalitati de protejare a drepturilor privind produsele si serviciile", organizat de CCIB in colaborare cu Unitatea pentru Constructie Institutionala TAIEX a Comisiei Europene.
Evenimentul, care  s-a adresat consilierilor de proprietate industriala, managerilor si administratorilor, dar si specialistilor in marketing, s-a dovedit a fi un bun prilej pentru participanti de a intra in dialog cu experti straini de la Oficiul European pentru Armonizare pe Piata Interna (OHIM), Oficiul pentru Brevete si Marci din Germania, Organizatia Mondiala pentru Protectia Proprietatii Intelectuale (WIPO), precum si cu specialisti romani de la ROMINVENT SA si Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale.
Modificarile survenite ca urmare a intrarii in vigoare in Romania, incepand cu data de 1 ianuarie 2007, a legislatiei comunitare in ceea ce priveste protectia drepturilor de proprietate industriala, modalitatile de protectie ale marcii si desenelor în UE, sistemul marcii comunitare, drepturile care deriva din proprietatea asupra unei marci comunitare au fost doar cateva dintre aspectele abordate se expertii prezenti la seminar.
Intrucat incepand cu 1 ianuarie 2007, Romania si-a asumat drepturile si obligatiile ce decurg din statutul de stat membru al UE, protectia acordata titularilor marcilor comunitare se extinde automat si pe teritoriul tarii noastre. In acest context, exista posibilitatea, dat fiind principiul teritorialitatii marcii, ca o marca identica sau similara din punct de vedere al denumirii, cat si al produselor si serviciilor protejate sa fie inregistrata de firme diferite atat in Romania, cat si pe teritoriul unui alt stat membru UE. In acest caz, daca marca nationala este inregistrata anterior marcii comunitare se interzice utilizarea marcii comunitare pe teritoriul Romaniei, aceasta ramanind valabila in restul tarilor membre UE, unde insa marca romaneasca nu poate fi folosita. In schimb, daca marca comunitara a fost inregistrata anterior marcii romanesti, titularul acesteia poate solicita anularea inregistrarii marcii romanesti.
Specialistii au subliniat necesitatea protejarii marcilor cu atat mai mult cu cat consumatorii au tendinta de a "cumpara" mai degraba marca decat produsul sau serviciul oferit. Simbol complex, marca are deopotriva functie de marketing – vinde produsul, este o garantie a calitatii, confera credibilitate produselor noi, atrage cei mai buni angajati si permite firmei practicarea unei politici de preturi ridicate.
Dupa aderarea Romaniei la UE, presiunea exercitata de competitori asupra producatorilor locali creste accentuat, acestia fiind nevoiti, pentru a rezista pe Piata Unica, sa-si afirme identitatea nationala si sa adopte o strategie agresiva de diferentiere a produselor, inclusiv prin protectia denumirilor geografice, a indicatiilor geografice si prin inregistrarea produselor traditionale romanesti. Acest lucru este important, cu atat mai mult cu cat, la nivelul Uniunii Europene, valoarea economica a indicatiilor geografice este impresionanta. Un exemplu edificator este Spania, care în circa 8 ani si-a dublat exporturile de produse purtand etichete cu indicatii geografice. Experienta Spaniei in domeniu a fost impartasita participantilor la seminar de reprezentantul Consiliului de Reglementare pentru Indicatiile Geografice Protejate Jijona si Turron de Alicante (Spania).
Firmele romanesti pot lua experienta spaniola ca punct de plecare,inregistrandu-si produsele traditionale si protejandu-si denumirile geografice. De altfel, Viorel Paul, presedinte al sectiunii servicii si vicepresedinte al CCIB aprecia: "Statele membre se supun unor reguli comune, vorbesc cu o voce comuna pe scena internationala, dar aceasta nu inseamna pierderea individualitatii, ci dimpotriva! Cu totii am auzit de branza de Roquefort, de Mortadella, de sunca de Praga si cred ca sunt in asentimentul dvs. daca afirm ca dorim sa auzim tot mai des – in Romania, in Uniunea Europeana si chiar in lume – de cascaval de Rucar, de Grasa de Cotnari sau de placinta dobrogeana."
Astfel, pentru ca un produs sa figureze in Registrul de atestare a produselor traditionale, acesta trebuie sa fie conform unui caiet de sarcini care cuprinde: denumirea produsului, descrierea metodei de productie, elementele care sa prezinte evaluarea caracterului traditional, descrierea caracteristicilor produsului, precum si cerintele minime si procedurile de verificare si control a traditionalitatii.
Pana in prezent, in Romania au fost atestate, conform Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, circa 975 de produse traditionale, in principal produse lactate, dar si produse de panificatie, produse din carne, legume si fructe procesate si bauturi spirtoase traditionale, de procedurile de atestare ocupandu-se directiile pentru agricultura si dezvoltare rurala judetene.
Departamentul comunicare

Lasă un răspuns