Spre deosebire de acum cativa ani, cand orice veste privind cresterea investitiilor in economie ne arunca in extaz patriotic si eram gata sa cantam de bucurie in Piata Universitatii, azi lucrurile incep sa se schimbe, iar capitalul intrat pe piata se cere privit mai indeaproape, inainte de a fi aplaudat.
Spre deosebire de acum cativa ani, cand orice veste privind cresterea investitiilor in economie ne arunca in extaz patriotic si eram gata sa cantam de bucurie in Piata Universitatii, azi lucrurile incep sa se schimbe, iar capitalul intrat pe piata se cere privit mai indeaproape, inainte de a fi aplaudat.
De altfel, evolutiile economiei romanesti se vad diferit de la Bucuresti si de peste hotare, analistii straini fiind mult mai pesimisti decat politicienii nostri in ceea ce priveste semnificatia plasamentelor din tara noastra. Ba chiar, as indrazni sa spun ca perspectiva se modifica simtitor daca o privesti pe ferestrele Palatului Victoria sau pe cele ale impunatorului sediu al Bancii Nationale.
Si ca sa ne aplecam mai concret asupra celor afirmate mai sus, as aminti ca un recent comunicat al Institutului National de Statistica incepe pe o nota optimista, aratand ca in primele noua luni ale anului in curs au fost investiti in Romania 39.365 milioane lei, ceea ce inseamna cu 29,1% mai mult decat in acelasi interval din 2006. Si ce poate fi rau in asta? Dupa parerea mea este, pentru ca 48,9% din fonduri s-au indreptat catre lucrari de constructii noi, si numai 44,6% din totalul investitiilor au mers catre utilaje. In aceasta cifra sunt incluse si achizitiile de mijloace de transport. Mai mult decat atat, fata de primele trei trimestre ale anului trecut, investitiile in constructii au crescut cu 2,5%, iar cele pentru utilaje si mijloace de transport au scazut fata de acelasi interval de referinta cu 2,7%, ceea ce indica o tendinta de orientare a capitalurilor catre consum, si anume catre zonele in care profitul este rapid si speculatiile sunt in toi, cum este inflamabila piata imobiliara. In acelasi timp, descresterea sumelor care se indreapta catre achizitionarea de utilaje noi determina o amanare a retehnologizarii industriei romanesti, care se afla si asa in suferinta la capitolele competitivitate si productivitate fata de concurentii din celelalte tari europene.
Pentru cei care s-ar putea indoi ca lucrurile stau asa, amintim ca acelasi Institut National de Statistica constata acum cateva zile ca preturile productiei industriale au inregistrat in octombrie o crestere de 1,6% fata de luna precedenta si de 8,2% fata de octombrie 2006. Si asta in timp ce in Uniunea Europeana, preturile productiei industriale au crescut cu numai 0,9% in octombrie 2007 fata de septembrie anul acesta, si cu 3,3% fata de octombrie 2006! Care va sa zica, preturile produselor romanesti au sporit de peste 2 ori mai mult decat cele cu care intram in competitie directa pe plan continental! Si atunci, de ce sa ne mai miram ca avem un deficit al balantei externe atat de mare, incat deficitul de cont curent a depasit 14%! Exportatorii romani s-au tot plans ca nu pot livra peste hotare pentru ca i-a dezavantajat leul intarit artificial de Banca Nationala. In conditiile in care investitiile se duc catre vile si mijloace de transport, este evident ca oricat ar slabi leul, exporturile romanesti nu vor creste, din cauza lipsei de productivitate, agravata de scaderea ritmului de investitii in industrie.
Un alt efect pervers al investitilor tot mai lente in utilaje industriale este acela ca lefurile nu pot creste decat generand inflatie, sau nu cresc de loc, si atunci forta de munca migreaza catre tari mai prospere. E adevarat ca premierul Tariceanu ne-a linistit, dand vina pentru inflatie pe seceta si explozia preturilor la marfurile alimentare: „M-a ingrijorat, am fost preocupat de modul cum a evoluat inflatia in aceasta toamna. Nu avem o crestere a salariilor peste productivitate care sa induca fenomene negative de ordin inflationist“, a incercat primul ministru sa dreaga busuiocul. Dar lucrurile stau exact pe dos: la o crestere de 10% a productivitatii, s-au acordat majorari de lefuri de 20-25%, iar Mugur Isarescu a spus raspicat ca nici o economie nu poate rezista la doua cresteri salariale pe an.
Pe de alta parte insa, veniturile scazute duc la pierderea de forta de munca de inalta calificare si in special a celei tinere. Romania se afla pe locul doi in UE in ceea ce priveste somajul persoanelor sub 25 de ani (20,7%), ceea ce determina nu numai exodul tinerilor peste hotare, dar reprezinta si o mare primejdie pentru sistemul asigurarilor sociale, dat fiind ca in Romania avem cinci milioane de cotizanti care asigura 7,5 miliarde lei ajutoare sociale acordate unui numar de noua miloane de beneficiari! O cifra care ar putea duce in saracie si faliment cea mai infloritoare economie!
Sunt doar cateva motive pentru care simpla contabilizare a nivelului investitiilor din economia romaneasca nu este suficienta, ea trebuie luata ca un semnal de alarma pentru elaborarea unor strategii coerente si functionale de atragere a investitiilor in industrie. Altfel, adio pensii, adio tintirea inflatiei, adio productivitate si competitivitate.
Sursa: www.ccib.ro