Milioane de romani cauta de lucru in strainatate, iar tara are dificultati in a gasi lucratori pentru a ocupa locurile de munca in anumite sectoare, observa economistul si fostul Ministru de Finante al Romaniei, Daniel Daianu.
Pietele muncii din noile state membre UE pot nedumeri pe cineva din afara. Chiar daca ratele somajului sunt scazute (in jur de 5,5%, ca in Romania) sau ridicate (peste 15%, ca in Polonia) lipsa fortei de munca in anumite sectoare se resimte in intreaga economie. Iar consecintele pot fi destul de grave.
Milioane de romani cauta de lucru in strainatate, iar tara are dificultati in a gasi lucratori pentru a ocupa locurile de munca in anumite sectoare, observa economistul si fostul Ministru de Finante al Romaniei, Daniel Daianu.
Pietele muncii din noile state membre UE pot nedumeri pe cineva din afara. Chiar daca ratele somajului sunt scazute (in jur de 5,5%, ca in Romania) sau ridicate (peste 15%, ca in Polonia) lipsa fortei de munca in anumite sectoare se resimte in intreaga economie. Iar consecintele pot fi destul de grave.
Cum este posibil ca lipsa fortei de munca sa coexiste cu surplusurile somajul atat de vizibil in economiile de piata? O privire din punct de vedere istoric asupra politicilor economice ale economiilor de tranzitie ar putea ajuta la lamurirea acestui paradox.
Timp de multi ani, cresterea salariilor in economiile aflate in tranzitie a fost influentata de o prevedere cheie in acordurile semnate de guverne cu FMI. Mai exact, salariile din sectorul public nu aveau voie sa creasca peste o anumita rata anuala. Aceasta rata decidea cati oameni trebuiau concediati pentru a creste salariile angajatilor din sectorul public. Exista in mod clar un schimb aici.
Prevederea aceasta opera si ca un sistem de referinta in negocierile colective intre proprietarii de firme si muncitorii din sectorul privat. Problemele de baza erau teama de deficite bugetare mari si nevoia de a combate inflatia si deficitele externe ce nu puteau fi sustinute. In ultimii ani insa situatia a evoluat in mod clar.
In Romania, doua caracteristici majore ale economiei explica dinamica salariilor. Una este partea reprezentata de sectorul privat in formarea PIB, ridicandu-se la peste doua treimi. Acest lucru se presupune ca diminueaza avantajul pe care il au salariile din sectorul public asupra functionarii per total a pietei muncii. Acum
ca Romania a aderat la UE, s-ar putea ca modelul social dominant in aceasta organizatie unde uniunile sindicale sunt mai puternice decat, sa spunem, in Statele Unite, va avea o influenta puternica.
O a doua caracteristica este migratia masiva. Potrivit anumitor estimari, peste doua milioane de romani lucreaza in strainatate, in majoritate in statele membre UE. Migratia explica de ce rata somajului este atat de scazuta in Romania, desi restructurarea industriala este resimtita puternic. Exista orase si zone din Romania unde somajul este aproape de zero iar angajatorilor le este foarte greu sa gaseasca lucratori pentru anumite posturi.
Presiunea de crestere a salariilor este un efect imposibil de evitat al scaderii constante a somajului. Lipsa fortei de munca este intensa in anumite sectoare, cum ar fi constructiile. Bechtel, o importanta firma americana in domeniu, cu contracte in Romania, s-a plans recent de aceste lipsuri. Iar cazul nu este unic.
Faptul ca migratia reduce rata somajului si face presiuni de crestere a salariilor nu este surprinzator. Insa exista aici mai multe aspecte. In economiile aflate in tranzitie tinde sa apara un fenomen care, in mod ironic, aminteste de sistemul de comanda: aparitia simultana a lispurilor si surplusurilor. Un important economist maghiar, Janos Kornai, a scris o carte fundamentala in care explica modul in care sistemul de comanda este inerent predispus la aceasta problema, din cauza incapacitatii de a aloca resurse in mod eficient pentru a ajunge la echilibrul de pret. In economiile de piata coexistenta lipsurilor mari si surplusurilor nu ar trebui sa fie o regula a jocului; mai degraba indica rigiditatea pietei din cauza diversilor factori.
O cauza foarte dezbatuta in literatura de specialitate si verificata in practica este captarea locurilor de munca de catre cei din interior. Aceasta face ca anumiti oameni cum ii numesc francezii, "les exclus" sa ramana in afara circuitului pietei de munca. Rata somajului poate creste si din cauza unor socuri puternice, cum ar fi cresterea accentuata a preturilor la energie. Criza petrolului din anii ’70, spre exemplu, a dus la "stagflatie" in economiile occidentale.
Este demn de observat faptul ca surplusurile si lipsurile pot coexista la rate ale somajului foarte diferite. Spre deosebire de Romania, Polonia are o rata a somajului ridicata. Insa firmele de constructii din Polonia, ca si cele din Romania, de plang de lipsa muncitorilor calificati. In perioada 2007 – 2013, Ministerul Transporturilor polonez a alocat in jur de 38 de miliarde de dolari pentru acest sector. Insa exista ingrijorare ca lipsa fortei de munca ar putea intarzia in mod serios acest ambitios program de constructie. Acest lucru ar incetini modernizarea infrastructurii.
Un observator neinformat ar putea sa nu vada nici o cauza de ingrijorare. Pe termen lung, la urma urmei, nu trebuie ca pietele sa aloce resursele acolo unde sunt necesare? De fapt realitatea este mult mai complicata. Oamenii nu dobandesc noi aptitudini cu usurinta sau bunavointa.
In realitate lucrurile sunt mult mai complicate deoarece oamenii nu pot dobandi noi aptitudini si cunostinte cu usurinta. Chiar si atunci cand piata cere aceste aptitudini, poate exista o perioada de intarziere pana cand forta de munca le poate oferi. Dificultatea adaptarii este un factor comun in multe economii aflate in tranzitie.
Tarile occidentale au propriile forme de inertie. In statele vechi membre ale UE, spre exemplu, opozitia dintre cei din interior si cei din afara a dus la o dezbatere intensa. "Mijlocul global cere asigurari" scrie economistul de la Harvard si fost Secretar al Trezoreriei Larrz Summers. Acesta se referea la angoasa traita de salariatii din economiile puternice sub presiunea concuretei din Asia. Substratul este clar: cei care au locuri de munca vor face orice pentru a le pastra, chiar daca acest lucru impiedica buna functionare a pietelor.
In Europa de Est presiunea de crestere a salariilor va continua probabil in anii ce vor urma. Intr-adevar, salariile ar putea creste mai repede decat s-a prevazut din cauza impactului migratiei intense. Cresterea salariilor ar fi resimtita atat in sectorul public cat si in cel privat. Daca acest lucru se va intampla, ar putea apare efecte negative neintentionate. Cresterea salariilor, neinsotita de cresterea productivitatii, va duce la cresterea inflatiei si la deficite externe mai mari si amenintatoare.
Intre timp, pentru prima data, pietele muncii din Europa de Est incep sa exercite presiuni pentru primirea de muncitori imigranti. Accentuarea lipsei de forta de munca se poate observa in domenii diverse, impreuna cu rate superioare de crestere a PIB-ului (in comparatie cu Vechea Europa). De aceea poate nu este o coincidenta ca Polonia si Tarile Baltice si-au deschis pietele pentru muncitorii romani si bulgari, fara restrictii.